balansá (balanséz, balansát),
vb. –
1. A echilibra, a
egala, a fi la
fel. –
2. A solda, a
lichida. –
3. A legăna. Fr.
balancer. – Der.
balans, s.n. (legănare);
balansier (var.
balanțier), s.n. (balansor), acesta din
urmă din fr.
balancier;
contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr.
contrebalancer.