caftán (caftáne),
s.n. –
1. Manta de gală.
Caftanul fastuos, din
stofă albă țesută cu
fir galben, cu
blană la mîneci și la gît,
era un
cadou oficial de învestitură, pe care
sultanul obișnuia să-l
facă marelui vizir, domnitorilor din Moldova, Muntenia și Transilvania și
hanului Crimeei. La rîndul
lor, domnitorii dăruiau un caftan de altă culoare fiecărei
persoane pe care o numeau în funcții
publice, astfel încît noțiunea de caftan a
ajuns să se
confunde cu
cea de numire sau acordare de
titlu. –
2. Îndeletnicire sau funcție al
cărei semn distinctiv
era caftanul. –
3. Manta, mai
ales aceea pe care o foloseau
evreii moldoveni. –
4. Șal,
broboadă pentru
femei. – Mr.
căftane. Tc.
kaftan, din per.
khaftân (Roesler 595; Șeineanu, II, 73; Lokotsch 774; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφτάνι,
alb., sb.,
pol., bg.,
rus.
kaftan. – Der.
căftăni, vb. (a fi
îmbrăcat cu caftan; a numi, a
învesti într-o funcție);
căftănie, s.f. (funcție, demnitate);
caftangiu, s.m. (slujitor care se îngrijea de
hainele domnitorului) din tc.
kaftanci;
caftanliu, s.m. (
boier dintr-unul din primele ranguri), din tc.
kaftanli.