șnur (-ruri),
s.n. –
Cordon, laț,
bantă. Germ.
Schnur (Borcea 209), cf.
pol.
sznur,
rus.
snur (Cihac, II, 390). – Der.
șnurui, vb. (a împodobi cu
galoane, cu
șnururi; a
coase, a
forma registre cu hîrtiile destinate
arhivei). Este dubletul lui
șinor (var.
șînor), s.n. (Trans., Olt.,
cordon,
galon), din germ. prin intermediul mag.
sinúr (Diez,
Gramm., I, 281; Gáldi,
Dict., 158); der.
înșinora, vb. (Trans., a galona).