cordón (cordoáne),
s.n. –
1. Cingătoare,
centură,
curea. –
2. Legare, strîngere cu șireturi. –
3. Nume pe care țăranii
moldoveni îl dădeau provinciei Bucovina, după ocuparea acesteia de către
austrieci (1775). – Var.
cordun(ă). Mr.
curdone. Fr.
cordon (
sec. XVIII), în
parte prin intermediul germ.
Kordon, cf.
rus.
kordon. În mr., din it.
cordone, cf. ngr. ϰορδόνι, tc.
kordun. – Der.
cordonaș, s.m. (grănicer,
poliția de frontieră
fiind creată în 1814).