vérde (-e),
adj. –
1. Care are
culoarea vegetației proaspete de
vară. –
2. Proaspăt,
tînăr,
viguros. –
3. Crud. –
4. Puternic,
viteaz. –
5. (Adv.)
Clar,
deschis,
fățiș. – Mr.
vearde, megl.
verdi, istr.
verde. Lat.
vĭrdis, în
loc de
vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp.,
port.
verde, prov., fr., cat.
vert, alb.
verdë (Philippide, II, 658). Cf.
varză. – Der.
verdeață, s.f. (
culoare verde;
zarzavat);
verdeț (var. Olt.
verdete), s.m. (
peștișor de rîu, Phoxinus
laevis;
nuia);
verdare (var.
vărdare,
Banat vărdaică, verdaică), s.f. (
specie de
ciocănitoare, Gecinus
viridis);
verdoi (var.
verdoniu), s.m. (
virdare, Fringilla chloris);
verdișor, s.n. (Mold.,
țuică, de
mentă);
verdunc, adj. (
verzui;
varietate de
struguri);
verdon, s.n. (Olt.,
varietate de
fasole verde);
verziș, s.n. (
ramuri cu
frunze), cuvînt
creat de
Alecsandri;
verzișor, s.m. (
corp de
cavalerie creat în Munt. la
jumătatea sec. XVII;
varietate de
mere);
verzui (var.
verzuriu), adj. (care
bate în
verde);
înverzi, vb. (a
redeveni, a se
face verde; refl., a se
îngălbeni la
față);
înverzitor, adj. (care
înverzește). – Din
rom.
provine sb.
verdun „verzolin” „
foarte verde” (
Candrea,
Elemente, 405).