Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția vanator definiție dex
vanator
găsește rime pentru
vanator
Cuvinte apropiate:
mânător
,
mânător
,
văzător
,
vânător
,
vânători
,
vânzător
VÂNĂTÓR
,
vânători
, s.m.
1.
Persoană
care
vânează
, care
practică
vânătoarea
. ♦ Fig. (Peior.)
Persoană
care
caută
să
obțină
prin
orice
mijloace
o
situație
, un
post
(pe care nu-l
merită
), să
parvină
.
2.
Soldat
dintr-o
veche
unitate
militară
(
formată
din
pedestrași
și
călărime
).
3.
(În
sintagma
)
Vânător de
munte
=
ostaș
infanterist
special
instruit
,
echipat
și
inzestrat
pentru
a
lupta
în
regiuni
muntoase
. – Lat.
venatorem
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vanator
VÂNĂTÓR
s. (
astăzi
rar
)
prinzător
, (
rar
)
pușcaș
, (prin Transilv. și Bucov.)
pușcător
.
(~ de
vulpi
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia vanator
vânătór
s. m., pl.
vânătóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia vanator
VÂNĂTÓR ~i
m.
Persoană
care
vânează
;
om
care
practică
vânătoarea
. 2)
fig.
Persoană
care
vânează
posturi
,
avantaje
nemeritate
;
om
care
caută
să
parvină
cu
orice
preț
. 3)
înv.
Soldat
dintr-o
unitate
militară
constituită
din
pedestrași
și
călărași
. ♢
~ de
munte
infanterist
instruit
pentru
a
duce
lupta
în
condiții
de
munte
. /<lat.
venatoren
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia vanator
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK