definiția urzit definiție dex

urzit

găsește rime pentru urzit
Cuvinte apropiate: surzit, urnit, ursit, uruit, urzi, urzit, wurzit

URZÍT

s.n. Urzire. – v. urzi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urzit

urzít

s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urzit

URZÍ,

urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. Fig. A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urzit

URZÍ

vb. v. afla, alcătui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, găsi, gândi, imagina, institui, inventa, înființa, întemeia, întocmi, născoci, organiza, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urzit

urzí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urzeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urzit

A URZ//Í ~ésc

tranz. 1) (fire textile) A așeza în stative sau în războiul de țesut, trecând prin spată și înfășurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a plăsmui; a plămădi. 3) fig. (acțiuni dușmănoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a unelti. 4) reg. A face să se urzească. /<lat. ordire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urzit

A SE URZ//Í se ~éște i

ntranz. reg. A lua ființă; a lua naștere; a apărea. /<lat. ordire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urzit

urzí (-zésc, -ít),

vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s.f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s.n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s.m. (persoană care urzește; s.m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s.n. (mașină de urzit); urzitoare, s.f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s.f. (urizt, creațiea, întemeiere).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia urzit
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar