Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția seimen definiție dex
seimen
găsește rime pentru
seimen
Cuvinte apropiate:
seimen
,
semen
,
siimen
,
simen
SEIMÉN,
seimeni
,
s.m. (În
sec
. XVII-XVIII, în
Țara
Românească
și în Moldova)
Soldat
din
corpul
de
ostași
mercenari
pedeștri
înarmați
cu
sânețe
, a
căror
atribuție
era
paza
curții
domnești
. [Var.:
siimén
,
simén
s.m.] – Din tc.
seğmen.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia seimen
seimén
s. m. (
sil
.
sei
-), pl.
seiméni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia seimen
SEIMÉN ~i
m. (în
țările
românești
sec
. XVII-XVIII)
Ostaș
mercenar
care își
făcea
serviciul
în
garda
de
pază
de la
curtea
domnitorului
. /<
turc
.
seğmen, seymen
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia seimen
seimén,
seiméni
,
s.m. (înv.)
1.
(la pl.)
diviziune
a
corpului
ienicerilor
în
armata
turcească
,
compusă
din 34 de
regimente
.
2.
(la pl.)
corp
de
armată
întocmit
de
Matei
Basarab,
compus
din 2000 de
lefegii
străini
(
sârbi
,
bulgari
,
greci
și
albanezi
) sub
comanda
unui
polcovnic
,
pentru
paza
Curții
domnești
.
3.
soldat
din acest
corp
de
ostași
,
înarmat
cu
sâneață
(
pușcă
).
4.
(adj.;
reg
.; în forma:
seiman
)
viteaz
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia seimen
seimén (-ni),
s.m. –
1.
Corp
de
infanterie
turc
. –
2.
Infanterie
, în Munt. și Mold. – Var. înv.
s(i)me(a)n
. Mr., megl.
seimen.
Tc.
seymen
(Șeineanu, III, 105), cf. ngr. σειμένης,
alb
., bg.
seimen.
– Der.
seimenesc
,
adj. (
propriu
seimenului
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia seimen
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK