rînză (-ze),
s.f. –
1. Ament, mîțișor,
mugur etc. –
2. (Bucov.)
Franjuri care
ornează punga de
tutun. –
3. Pipotă. –
4. Cheag. –
5. Stomac în
general. – Var. Olt., Trans.
rînsă (
sensul 1). Mr.
arînză. Cuvînt
foarte discutat, la care se
consideră în
general că
sensurile 1 și 2
reprezintă un cuvînt
diferit de
celelalte sensuri. Această
separare este
puțin convingătoare; cel mai
probabil ar fi să se
pornească de la un cuvînt de
bază care să
reprezinte ideea de „
ciucure”,
aplicabilă în
același timp la mîțișor și la
pipotă, cf. fr.
glande „
glandă” din
gland „
ciucure,
franj”.
Așa fiind, pare că
trebuie să se
pornească de la sl.
ręsa „mîțișor,
mugure” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 313; Philippide,
Principii, 159; Rosetti, III, 92; Conev 89;
origine admisă pentru primele sensuri ale cuvîntului de Tiktin și
Candrea;
combătută pentru cele din
urmă de Petrovici,
Dacor., X, 144), cf. bg.
rĕsa „
ament”, sb.
resa „
ament;
ciucure;
omușor”,
pol.
rzęsa „
spic”.
Explicația semantică pare
evidentă,
căci pipota seamănă cu un
ciucure.
Fonetismul este mai
dificil de
explicat,
deoarece rezultatul normal rînsă, sr fi
trebuit să se
păstreze în
general; e
posibil să fi
intervenit o
analogie cu
cuvintele compuse cu suf. -
ză (cf.
cinteză pupăză, coacăză) sau
terminate în -
ză (
barză, definitie/brânză">brînză, definitie/pânză">pînză), sau să fie
datorat unei alte
circumstanțe pe care o
ignorăm, ca în
ovăs ›
ovăz. Cîntărind
îndoielile, această
soluție pare
preferabilă celei care se
bazează pe
alb.
rëndës „
cheag” (
Pascu, II, 216; Phlippide, II, 731; Capidan,
Raporturile, 516; Rosetti, II, 121),
pentru că
drumul de la „
cheag” la „
pipotă” este mai
greu de
explicat decît cel de la „
ament” la „
pipotă” și la „
cheag”;
fiindcă nu
știm originea cuvîntului
alb.; și
fiindcă soluția nu pare
posibilă fonetic, decît pe
baza derivării *
rëndë-zë ›
rëndzë, care pare
forțată. Giuglea,
Dacor., II, 643,
propune soluția unui
alb.
rra-ni „
cheag”, cu suf. -
ză, care nu este nici mai
simplă nici mai
logică. Der.
rînzișoară, s.f. (
untișor,
Ranunculus pedatus, R.
aureus;
cretușcă,
Spiraea ulmaria),
probabil datorită formei florilor;
rînzoș, adj. (
arțăgos,
ticălos). Din
rom.
provine rut.
ryndza, rynd(z)ja (Miklosich,
Wander., 18;
Candrea,
Elemente, 409),
pol.
ryndza.