polivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra în combinații chimice sub mai multe stări de valență, care poate funcționa sub mai multe stări de valență. ♢ Alcool polivalent = polialcool. ♦ Fig. Care are valori multiple. – Din fr. polyvalent.
adj. 1. multivalent, plurivalent. (Substanțe chimice ~.) 2. v. complex.
adj. m., pl. polivalénți; f. sg. polivaléntă, pl. polivalénte
(~ți, ~te) 1) (despre elemente chimice) Care are valențe multiple; cu mai multe valențe. 2) fig. Care are mai multe valori; cu mai multe posibilități funcționale. Trăsături ~te. Cuvânt ~. /<fr. polyvalent
adj. (Despre substanțe) Care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență. ♦ (Fig.) Care are valori multiple. [< fr. polyvalent, cf. gr. polys – numeros, lat. valere – a valora].
adj. 1. (despre elemente chimice) care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență; multivalent, plurivalent. 2. (despre seruri, vaccinuri) cu eficacitate contra mai multor specii de bacterii. 3. care îndeplinește mai multe funcții diferite. ♢ (despre un local) utilizat în mai multe scopuri. 4. (fig.) care are valori, funcții multiple. (< fr. polyvalent)
polivalențe, s.f. Însușirea de a fi polivalent. – Din fr. polyvalence.
s. 1. multivalență, plurivalență. (~ unei substanțe chimice.) 2. v. complexitate.
s. f. → valență
f. Caracter polivalent. /<fr. polyvalence
s.f. 1. Însușirea unei substanțe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence].
s. f. 1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență. 2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. (< fr. polyvalence)