Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oborul definiție dex
oborul
găsește rime pentru
oborul
Cuvinte apropiate:
oborel
a fi dus la obor
expr. (intl.)
a fi
dus
la
deal
(1., 3).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia oborul
OBÓR
1
,
oboare
,
s.n.
1.
(
Reg
.)
Loc
(
împrejmuit
) unde se ține un
târg
de
vite
, de
fân
, de
lemne
;
târg
de
vite
;
p. ext.
piață
.
2.
(Pop.)
Împrejmuire
pentru
vite
;
țarc
,
ocol
,
staul
. ♦
Loc
îngrădit
în
jurul
casei
sau în
apropierea
ei,
parte
a
curții
unde se
țin
unelte
agricole
,
nutreț
pentru
vite
etc. – Din bg., scr.
obor
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oborul
OBÓR
2
,
oboare
,
s.n.
Împrejmuire
de
nuiele
sau de
stuf
făcută
într-o
apă
curgătoare
pentru
a
prinde
și a
păstra
peștele
viu
;
spațiul
din
interiorul
acestei
împrejmuiri
. – Din
rus
.
obor
„
șnur
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oborul
OBÓR
s.
târg
.
(~ de
vite
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oborul
OBÓR
s. v.
bordei
,
colibă
,
ocol
,
staul
,
țarc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia oborul
obór
(
târg
,
ocol
,
împrejmuire
într-o
apă
curgătoare
) s. n., pl.
oboáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oborul
OBÓR
1
oboáre
n.
1) (
în
trecut
)
Loc
special
rezervat
pentru
vânzarea
vitelor
;
târg
de
vite
. 2)
Loc
împrejmuit
(în
apropierea
casei
sau în
câmp
) unde se
țin
vitele
;
țarc
;
ocol
. 3)
Loc
împrejmuit
cu
stuf
sau
nuiele
într-o
apă
curgătoare
,
pentru
a
prinde
peștele
sau
pentru
a
păstra
viu
peștele
prins
. /<bulg., sb.
obor
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oborul
OBÓR
2
oboáre
n.
Sfoară
cu
ajutorul
căreia
mreaja
unui
năvod
se
prinde
în
apă
. /<
rus
.
obor
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oborul
obór (oboáre),
s.n. –
1.
Țarc
de
vite
,
loc
îngrădit
. –
2.
Tîrg de
vite
. – Mr., megl.
ubor.
Bg., sb., slov.
obor
,
din sl.
obora
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf.
pol
.
obora
„
grajd
”, ngr. ỏßορός,
alb
.
obor
. E
dubletul
lui
obor
, s.n. (
plumb
de
plasă
) din
rus
.
obora
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oborul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK