Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția imprejmuire definiție dex
imprejmuire
găsește rime pentru
imprejmuire
Cuvinte apropiate:
împrejmuire
ÎMPREJMUÍ,
împrejmuiesc
, vb.
IV
. Tranz. A pune, a
așeza
un
gard
,
pietre
etc. de
jur
împrejurul
unul
loc
pentru
a-l
delimita
de
rest
; a
îngrădi
. ♦ Fig. A
înconjura
, a
împresura
. –
În
+
preajmă
+ suf.
-
ui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imprejmuire
ÎMPREJMUÍ
vb.
1.
a
închide
, a
înconjura
, a
îngrădi
, (înv. și pop.) a
ocoli
, (pop.) a
țărcui
, (
reg
.) a
prejmui
.
(A ~ un
teren
cu un
gard
.)
2.
a
chenărui
, a
încadra
, a
înconjura
, a
mărgini
, (fig.) a
tivi
.
(
Soarele
~ cu
lumină
poiana
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imprejmuire
A împrejmui
≠ a
dezgrădi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia imprejmuire
împrejmuí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
împrejmuiésc
, imperf. 3 sg.
împrejmuiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
împrejmuiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imprejmuire
A ÎMPREJMU//Í ~iésc
tranz.
1)
(
terenuri
,
suprafețe
de
pământ
etc.)
A
înconjura
cu un
gard
sau cu un
zid
; a
îngrădi
. 2)
fig.
A
cuprinde
din toate
părțile
; a
încercui
; a
înconjura
; a
împrejura
; a
împresura
. [
Sil
.
îm
-prej
-] /
în +
preajmă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imprejmuire
ÎMPREJMUÍRE,
împrejmuiri
, s.f.
1.
Acțiunea
de
a
împrejmui
;
împrejmuit
1
.
2.
(Concr.)
Îngrăditură
;
gard
.
3.
(Înv.)
Împrejurime
. – V.
împrejmui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia imprejmuire
ÎMPREJMUÍRE
s.
1.
împrejmuit
,
închidere
,
îngrădire
.
(~ unui
teren
.)
2.
v.
gard
.
3.
(concr.) (înv.)
curte
.
(În
perimetrul
~ii.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imprejmuire
ÎMPREJMUÍRE
s. v.
apropiere
,
împrejurime
,
jur
,
preajmă
,
vecinătate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia imprejmuire
Împrejmuire
≠
dezgrădire
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia imprejmuire
împrejmuíre
s. f., g.-d.
art
.
împrejmuírii
;
pl.
împrejmuíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia imprejmuire
ÎMPREJMUÍR//E ~i
f.
1)
v.
A
ÎMPREJMUI
. 2)
pop.
Îngrăditură
făcută
în
jurul
unui
teren
;
gard
. /v.
a
împrejmui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia imprejmuire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK