Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mintit definiție dex
mintit
găsește rime pentru
mintit
Cuvinte apropiate:
amintit
,
mintie
,
mințit
,
smintit
,
țintit
A MINȚI
a
aburi
, a o
arde
în
terțe
, a
arunca
jargoane
, a se
bărbieri
, a se
căca
pe el, a se
căca
împrăștiat
, a o da în
tango
(
cu cineva
), a
duce
, a
duce
cu
cobza
/ cu
iordanul
/ cu
muia
/ cu
preșul
/ cu
zăhărelul
, a se
face
broască
la
pământ
, a
îndruga
verzi
și
uscate
, a
mânca
căcat
/
ciuperci
/
praz
/
rahat
, a
minți
de
îngheață
apele
/ de
stinge
, a
minți
(
pe cineva
) la
obraz
, a pune
bărbi
/
calupul
/
perucă
(
cuiva
), a-i pune (
cuiva
)
mintea
pe
bigudiuri
, a
răspândi
bășini
, a
scoate
panglici
pe
nas
, a
spune
gogoși
/ ocabele, a
tăia
piroane
, a
tromboni
, a
turna
gogoși
, a se ține de
goange
/
iordane
, a
umbla
cu
cioara
vopsită
, a
vinde
gogoși
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia mintit
MINȚÍ,
mint
, vb.
IV
.
1.
Intranz. A
face
afirmații
care
denaturează
în
mod
intenționat
adevărul
, a
spune
minciuni
. ♢ Expr. (Fam.)
Minte
de
stinge
(sau
de
stă
soarele
-n
loc
, de-ți
stă
ceasul
, de-ngheață
apele
), se
spune
despre
un
om
foarte
mincinos
.
2.
Tranz. A
induce
în
eroare
pe cineva; a
înșela
. ♢ Expr.
A-și
minți
foamea
= a-și
potoli
temporar
foamea
cu
mâncare
puțină
. ♦
Spec
. A
înșela
în
dragoste
pe cineva. – Lat.
mentiri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mintit
MINȚÍ
vb.
1.
(fam. fig.) a se
bărbieri
.
(Nu mai ~
atâta
!)
2.
(
reg
. și fam.) a
minciuni
, (fam.) a
tromboni
.
(Te
rog
să nu
mă
~!)
3.
v.
înșela
. (I-a ~ cu
vorbe
frumoase
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mintit
mințí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
mint
, imperf. 3 sg.
mințeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
míntă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mintit
A MINȚÍ mint 1.
tranz.
A
induce
în
eroare
(
recurgând
la
minciuni
); a
face
să ia un
neadevăr
drept
adevăr
; a
înșela
; a
păcăli
; a
amăgi
. 2.
intranz.
A
spune
minciuni
; a fi
mincinos
; a
amăgi
. /<lat.
mentiri
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mintit
mințí (mințít, mințít),
vb. – A
spune
minciuni
. – Megl.
mint
,
istr.
mintu.
Lat.
mentĭre
(Pușcariu 1088;
Candrea
-
Dens
., 1135; REW 5510), cf. it.
mentire,
prov., fr., cat., sp.,
port
.
mentir.
Cf.
minciună
. – Der.
nemințit
,
adj. (care nu a
fost
dezmințit
nici
contrazis
);
desminți,
vb. (a
contrazice
),
format
după fr.
démentir
;
mințitor
,
adj. (
mincinos
), cuvînt
rar
,
formație
internă
a
rom
., pe care REW 5511 o
derivă
din lat.
mentitor.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mintit
MINȚÍT
s.n.
Faptul
de
a
minți
.
– V.
minți
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mintit
MINȚÍT
adj. v.
fals
,
inautentic
,
inventat
,
mincinos
,
născocit
,
neadevărat
, neau-tentic,
neîntemeiat
,
nereal
,
plăsmuit
,
scornit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mintit
mințít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mintit
ȚINERE DE MÍNTE
s. v.
memorie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mintit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK