Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mesteacan definiție dex
mesteacan
găsește rime pentru
mesteacan
Cuvinte apropiate:
mesteacăn
cocóș-de-mesteácăn
s. m., pl.
cocóși
-de-mesteácăn
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mesteacan
MESTEÁCĂN,
mesteceni
,
s.m.
Arbore
cu
scoarța
albă
, cu
lemnul
alb
,
gălbui
sau
roșiatic
, cu
ramuri
flexibile
, cu
frunze
verzi
-
cenușii
și cu
flori
grupate
în
amenți
(
Betula
verrucosa
); p. restr.
lemnul
acestui
arbore
. ♢
Mesteacăn
mic
=
specie
de mesteacăn,
arbust
înalt
până la un
metru
, care
crește
în
regiunile
alpine
(
Betula
humilis). Mesteacăn
pitic
=
specie
de mesteacăn,
arbust
până la
jumătate
de
metru
(
Betula
nana
). Mesteacăn
pufos
=
specie
de mesteacăn,
arbust
sau
arbore
cu
scoarța
albă
sau
brună
-
cenușie
cu
pete
albe
;
mestecănaș
(
Betula
pubescens
).
– Lat.
mastichinus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mesteacan
MESTEÁCĂN
s.
(
BOT
.)
1.
(
Betula
verrucosa
)
(livr.)
betulă
.
2.
mesteacăn
pufos
v.
mestecănaș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mesteacan
mesteácăn
s. m., pl.
mestéceni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mesteacan
MEST//EÁCĂN ~éceni
m.
1)
Arbore
cu
scoarța
albă
, cu
frunze
argintii
și cu
lemnul
moale
, care
crește
în
țările
cu
climă
temperată
și
rece
. 2)
Lemnul
acestui
copac
. /<lat.
mastichinus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mesteacan
mesteácăn (mestéceni),
s.m. –
Arbore
cu
scoarța
albă
(
Betula
alba
). Lat.
mastichinus
, din gr. μαστίχινος (
Candrea
,
Conv.
Lit
.,
XXXIX, 1128;
Candrea
-
Dens
., 1089;
Iordan
,
Dift.,
116; Tiktin; REW 5398b; Diculescu,
Elementele
,
480; Rosetti, I, 169),
datorat
sevei
sale
dulcege
, care a
fost
comparată
cu
masticul
, gr. μαστίχη.
Dificultatea
trecerii
-
ci-
›
-că-
, care s-a
explicat
printr-o
analogie
cu
cearcăn
și
leagăn
,
dispare
dacă
se
pornește
de la un *
mestecen
, după al
cărui
pl.
mesteceni
,
s-a
reconstituit
sing
.
actual
, prin
analogie
cu
seamăn
,
semeni
,
țeapăn
,
țepeni
etc.
Etimoanele
sl.
mŭstŭ
„
must
” (Cihac, II, 193), sau
mesteca
(Domaschke 78) nu
par
posibile
, ca și
originea
anterioară
indoeurop. (Lahovary 338). Der.
mestecănaș
, s.m. (
varietate
de mesteacăn,
Betula
pubescens
);
mestecăniș
,
s.n. (
pădure
de
mesteceni
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mesteacan
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK