macará (macarále),
s.f. –
Aparat,
unealtă de
ridicat. – Mr.
măcară. Tc.
makara (Miklosich,
Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς,
alb.
makarë, sb., bg.
makara.
Măcărău, s.n. (Olt.,
manivelă de
puț cu
scripete) este
același cuvînt.