definiția mânere definiție dex

mânere

găsește rime pentru mânere
Cuvinte apropiate: maniere, mănare, mânare, mândre, mâner, mânere, mâniere

MÂNÉRE

s. v. mas.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mânere

MÂNEÁ,

mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ♢ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mânere

MÂNEÁ

vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mânere

MÂNEÁ

vb. v. înnopta, poposi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mânere

mâneá

vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mânere

A MÂNEÁ mân

intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mânere

MÂNÉR,

mânere, s.n. Parte a unui obiect care permite apucarea (și manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. -ar.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mânere

MÂNÉR

s. 1. v. toartă. 2. (pop.) mănușă. (~ al unei unelte.) 3. v. coadă. 4. v. plăsea. 5. v. braț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mânere

MÂNÉR

s. v. cocârlă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mânere

mânér

s. n., pl. mânére
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mânere

MÂNÉR ~e

n. Parte a unui obiect (ușă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ține cu mâna. /mână + suf. ~ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mânere

mîneá (mấn, mas),

vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s.n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mânere

mîner (mânére),

s.n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puțin probabil din lat. manuarius (REW 5332).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mânere
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar