definiția han definiție dex

han

găsește rime pentru han
Cuvinte apropiate: an, ban, dan, ean, fan, fân, ha, hac, hai, hai, hain, hal, ham, han, han, hang, hanț, hap, har, hat, haț, hau, haz, hă, hăi, hăi, hăt, hăț, hău, hâ, hâc, hâd, hâi, hâj, hâns, hâr, hâș, hâț, hon, hun, ian, kan, khan, lan, lan, man, man, nan, nan, pan, pân, sân (mamelă), sân (piept al omului, interior, golf), șan, than, van, zân

HAN1,

hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia han

HAN2,

hanuri, s.n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor). – Din tc. han.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia han

HAN1,

hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia han

HAN2,

hanuri, s.n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor). – Din tc. han.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia han

HAN

s. (IST.) han-tătar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia han

HAN

s. (IST.) han-tătar.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia han

HAN

s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. și Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia han

HAN

s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. și Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia han

han

(persoană) s. m., pl. hani
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia han

han

(persoană) s. m., pl. hani
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia han

han

(local) s. n., pl. hánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia han

han

(local) s. n., pl. hánuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia han

HAN1

~i m. ist. (în unele țări din Orient; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. hăn
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia han

HAN2

~uri n. înv. Clădire cu camere de dormit, cu ospătărie și cu grajduri, unde rămâneau peste noapte călătorii cu caii și căruțele. /<turc. han
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia han

HAN2

~uri n. înv. Clădire cu camere de dormit, cu ospătărie și cu grajduri, unde rămâneau peste noapte călătorii cu caii și căruțele. /<turc. han
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia han

HAN1

~i m. ist. (în unele țări din Orient; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. hăn
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia han

han (hanuri),

s.n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s.m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s.f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia han

han (hanuri),

s.n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s.m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s.f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia han

han (háni),

s.m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s.f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s.m. (han).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia han

han

, hani s.m. (intl.) șef de bandă.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia han
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi