flámură (flámuri),
s.f. –
Steag,
drapel. – Mr.
flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer,
Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf.
alb.
fljambur. După Pușcariu 623,
direct din lat.
flammula, cf. REW 3353,
dar nu este cuvînt
popular;
greșeala a
fost îndreptată în
DAR.