distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif.
adj. m. (sil. -tinc-), pl. distinctívi; f. sg. distinctívă, pl. distinctíve
(despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif].
adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif)