Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția excepție definiție dex
excepție
găsește rime pentru
excepție
Cuvinte apropiate:
excepție
EXCÉPȚIE,
excepții
,
s.f.
1.
Abatere
de la
regula
generală
; ceea ce nu se
supune
normei
generale
. ♢ Expr.
Cu
excepția
...
=
afară
de...
Fără
excepție
=
fără
deosebire
.
2.
Abatere
îngăduită
de
lege
de la
aplicarea
anumitor
norme
juridice
.
3.
Mijloc
de
apărare
într-un
litigiu
,
tinzând
fie la
amânarea
soluționării
acestuia
, fie la
înlăturarea
pretențiilor
reclamantului
,
fără
a se
intra
în
examinarea
litigiului
. – Din fr.
exception,
lat.
exceptio.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia excepție
EXCÉPȚIE
s.
1
.
abatere
.
(O ~ de la
regulă
.)
2.
(
JUR
.)
incident
.
(A
ridica
o ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia excepție
excépție
s. f. (
sil
.
-ți-e),
art
.
excépția
(
sil
.
-ți-a
), g.-d.
art
.
excépției
;
pl.
excépții
,
art
.
excépțiile
(
sil
.
-ți-i-)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia excepție
EXCÉPȚI//E ~i
f.
1)
Abatere
de la
normele
generale
. ♢
Cu ~a (cuiva
sau
a ceva)
în
afară
de (cineva sau ceva);
exceptând
.
Fără
~
fără
deosebire
.
De ~
care
constituie
o excepție;
excepțional
. 2)
jur
.
Mijloc
de
apărare
fără
a
examina
cauza
sau
fără
a o
trimite
spre
examinare
altui
organ
. [G.-D.
excepției
;
Sil
.
-ți-e
] /<fr.
exception,
lat.
exceptio,
~
onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia excepție
EXCÉPȚIE
s.f.
1.
Ceea ce nu se
conformează
unei
reguli
generale
;
abatere
de la o
normă
(
generală
); ceea ce nu este
obișnuit
,
normal
. ♢
Cu
excepția
=
afară
de...;
fără
excepție
=
fără
deosebire
.
2.
Mijloc
de
apărare
în
justiție
care
tinde
să
schimbe
soluționarea
cazului
sau să
atace
forma
de
judecată
. [
Gen
.
-
iei
, var.
escepțiune
,
excepțiune
s.f. / cf. fr.
exception
, lat.
exceptio
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia excepție
EXCÉPȚIE
s. f.
1. ceea ce nu se
conformează
unei
reguli
generale
;
abatere
de la o
normă
(
generală
); o
complement
circumstanțial
de ~ =
complement
care
desemnează
obiectul
sau
faptul
ce
exprimă
o excepție în
raport
cu
subiectul
, cu
numele
predicativ
sau cu
complementul
;
propoziție
de ~ =
propoziție
circumstanțială
care
corespunde
complementului
circumstanțial
de excepție; cu
ă
=
afară
de...;
fără
~ =
fără
deosebire
; de ~ =
excepțional
. 2.
mijloc
de
apărare
în
justiție
care
tinde
să
schimbe
soluționarea
cazului
sau să
atace
forma
de
judecată
. (< fr.
exception
, lat.
exceptio
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia excepție
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK