Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția diagonalele definiție dex
diagonalele
găsește rime pentru
diagonalele
DIAGONÁL, -Ă
,
diagonali
, -e,
s.f., adj.
I.
S.f.
1.
Segment
de
dreaptă
care
unește
două
unghiuri
(sau
vârfuri
)
nealăturate
ale
unui
poligon
sau
două
vârfuri
ale
unui
poliedru
aflate
pe
fețe
diferite
. ♢
Loc
. adv.
În
diagonală
= pe
direcția
unei
drepte
înclinate
față
de un
punct
de
referință
; de-a
curmezișul
. ♦
Curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului
la unele
uniforme
(
militare
).
2.
Porțiune
de
linie
de
cale
ferată
sau de
tramvai
care
taie
oblic
mai
multe
linii
paralele
dintr-o
stație
,
pentru
a
permite
trecerea
vagoanelor
de pe o
linie
pe alta.
3.
Bară
înclinată
care
leagă
două
noduri
ale
tălpilor
opuse
ale
unei
grinzi
cu
zăbrele
.
II.
Adj. Care
unește
vârfurile
a
două
unghiuri
nealăturate
ale
unui
poligon
sau
două
vârfuri
ale
unui
poliedru
aflate
pe
fețe
diferite
; care este în
formă
de
diagonală
;
curmeziș
;
cruciș
. [Pr.:
-
di
-a-
] – Din fr.
diagonal
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL, -Ă
,
diagonali
, -e,
s.f., adj.
I.
S.f.
1.
Segment
de
dreaptă
care
unește
două
unghiuri
(sau
vârfuri
)
nealăturate
ale
unui
poligon
sau
două
vârfuri
ale
unui
poliedru
aflate
pe
fețe
diferite
. ♢
Loc
. adv.
În
diagonală
= pe
direcția
unei
drepte
înclinate
față
de un
punct
de
referință
; de-a
curmezișul
. ♦
Curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului
la unele
uniforme
(
militare
).
2.
Porțiune
de
linie
de
cale
ferată
sau de
tramvai
care
taie
oblic
mai
multe
linii
paralele
dintr-o
stație
,
pentru
a
permite
trecerea
vagoanelor
de pe o
linie
pe alta.
3.
Bară
înclinată
care
leagă
două
noduri
ale
tălpilor
opuse
ale
unei
grinzi
cu
zăbrele
.
II.
Adj. Care
unește
vârfurile
a
două
unghiuri
nealăturate
ale
unui
poligon
sau
două
vârfuri
ale
unui
poliedru
aflate
pe
fețe
diferite
; care este în
formă
de
diagonală
;
curmeziș
;
cruciș
. [Pr.:
-
di
-a-
] – Din fr.
diagonal
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL
adj., adv.
înclinat
,
oblic
,
pieziș
, (înv.)
piezișat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL
adj., adv.
înclinat
,
oblic
,
pieziș
, (înv.)
piezișat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia diagonalele
diagonál
adj. m. (
sil
.
di
-a-
), pl.
diagonáli
;
f. sg.
diagonálă
,
pl.
diagonále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia diagonalele
diagonál
adj. m. (
sil
.
di
-a-
), pl.
diagonáli
;
f. sg.
diagonálă
,
pl.
diagonále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL ~ă (~i, ~e)
Care ține de
diagonală
;
propriu
diagonalei
. [
Sil
.
di
-a-
] /<fr.
diagonal
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL ~ă (~i, ~e)
Care ține de
diagonală
;
propriu
diagonalei
. [
Sil
.
di
-a-
] /<fr.
diagonal
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL, -Ă
adj.
Care
unește
două
vârfuri
opuse
ale
unui
poligon
sau
ale
unui
poliedru
;
curmeziș
. //
s.n.
(
Text
.
)
Împletitură
de
fire
care
prezintă
în
țesătură
linii
paralele
oblice
. [< fr.
diagonal
, cf. lat.
diagonalis
< gr.
dia
– prin,
gonia
–
unghi
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL, -Ă
adj.
Care
unește
două
vârfuri
opuse
ale
unui
poligon
sau
ale
unui
poliedru
;
curmeziș
. //
s.n.
(
Text
.
)
Împletitură
de
fire
care
prezintă
în
țesătură
linii
paralele
oblice
. [< fr.
diagonal
, cf. lat.
diagonalis
< gr.
dia
– prin,
gonia
–
unghi
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL, -Ă
I.
adj.
ca o
diagonală
;
oblic
. II. s. n. (
text
)
împletitură
de
fire
care
prezintă
în
țesătură
linii
paralele
oblice
. II. s. f. 1.
segment
de
dreaptă
care
unește
două
vârfuri
opuse
ale
unui
poligon
sau
ale
unui
poliedru
. o în ~ = de-a
curmezișul
. ♢ (
mil
.)
curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului
. 2.
bară
,
grindă
etc.
pusă
în
curmeziș
. 3.
linie
de
cale
ferată
care
întretaie
oblic
mai
multe
linii
paralele
ale
unei
stații
. (< fr.
diagonal
, lat.
diagonalis
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia diagonalele
DIAGONÁLĂ
s.
(
MAT
.)
(înv.)
piezișime
.
(A
trage
o ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia diagonalele
DIAGONÁL//Ă ~e
f.
1)
Dreaptă
care
unește
două
vârfuri
nealăturate
ale
unui
poligon
sau
ale
unui
poliedru
. ♢
În ~
de-a
curmezișul
. 2)
Curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului
la unele
uniforme
militare
. 3)
Ramificație
de
cale
ferată
care
permite
trecerea
trenurilor
de pe o
linie
pe alta. [
Sil
.
di
-a-
] /<fr.
diagonal
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia diagonalele
DIAGONÁLĂ
s.f.
Dreaptă
care
unește
vârfurile
opuse
ale
unui
poligon
,
ale
unui
poliedru
; (
curent
)
bară
,
grindă
etc.
pusă
în
curmeziș
. ♦ (
Mil
.
)
Curea
purtată
de-a
curmezișul
pieptului
. ♦
Linie
de
cale
ferată
care
întretaie
oblic
mai
multe
linii
paralele
ale
unei
stații
. [< fr.
diagonale
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia diagonalele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK