Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cuvin definiție dex
cuvin
găsește rime pentru
cuvin
CUVENÍ
,
pers
. 3
cuvíne
, vb.
IV
. Refl. unipers.
1.
A-i
reveni
cuiva ceva, a avea
drept
la ceva; a
merita
.
2.
A fi
conform
cu
cerințele
morale
; a se
cădea
. – Lat.
convenire
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cuvin
CUVENÍ
vb.
1.
v.
merita
.
2.
v.
reveni
.
3.
a
cadra
, a se
cădea
, a
trebui
, (înv.) a se
dostoi
, a
privi
.
(Nu se ~ să
facă
asta!)
4.
v.
trebui
.
5.
v.
putea
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cuvin
cuvení
vb., ind. prez. 3 sg.
cuvíne
,
3 pl.
cuvín,
imperf. 3 sg.
cuveneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cuvínă
;
ger
.
cuvenínd
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cuvin
A SE CUVENÍ
pers
. 3
se
cuvíne
intranz.
1)
(
despre
sarcini
,
bunuri
materiale
sau
spirituale
)
A
aparține
în
mod
firesc
; a
reveni
; a se
impune
; a
incumba
; a se
cădea
. 2) A fi
dator
(din
obligație
morală
); a se
cădea
. ♢
Cum
se
cuvine
cum
se
cere
;
cum
trebuie
. /<lat.
convenire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cuvin
cuvení (-vín, -ít),
vb. refl. –
1.
A
corespunde
, a
aparține
. –
2.
A fi
conform
cu, a se
cădea
. –
3.
A se
potrivi
, a se
armoniza
, a se
îmbina
. Lat.
convenῑre
(Pușcariu 478; REW 2193;
DAR
); cf. it.
convenire
,
prov., fr., cat.
convenir
,
port
.
convir.
Este
dublet
al neol.
conveni
, din fr. – Der.
necuvenit
, adj. (
necorespunzător
,
nepotrivit
;
reprobabil
);
cuvios
, adj. (înv.,
potrivit
; înv.,
just
,
autentic
; înv.,
politicos
,
respectuos
;
milostiv
;
reverend
,
titlu
dat
membrilor
clerului
sau
călugărilor
; înv.,
impunător
,
distins
); der. de la o
formă
n
(cf.
vie
față
de
vină
), cu suf.
-
os
(Pușcariu 481
îl
derivă
greșit
de la un lat. *
conveniosus
,
ipoteză
abandonată
în
DAR
);
necuvios
, adj. (
indecent
;
reprobabil
;
lipsit
de
pietate
);
cuvioșie
,
s.f. (înv.,
politețe
;
pietate
);
necuvioșie
, s.f. (înv.,
indecență
;
impietate
);
cuviință
, s.f. (
conveniență
;
decență
,
bună
-
cuviință
;
pudoare
;
justificare
,
drept
;
obligație
;
conformitate
; înv.,
lux
,
fast
),
probabil
conform
der. ca și
cuvios
, cu suf.
-ință
(după Pușcariu 477 și
DAR
,
direct
din lat.
convenientia
), este
dublet
al neol.
conveniență
, s.f.;
cuvenință
, s.f. (
conveniență
),
formă
literară
latinistă
a cuvîntului
anterior
(
sec
. XIX, înv.);
necuviință
, s.f. (
grosolănie
,
indecență
;
lipsă
de
respect
);
cuviincios
, adj. (
potrivit
;
conform
,
corespunzător
; înv.,
drept
,
întemeiat
; înv.,
necesar
;
decent
;
politicos
,
plin
de
reverență
);
necuviincios
, adj. (
indecent
,
lipsit
de
respect
,
grosolan
);
încuviința
,
vb. (a
aproba
; a se
învoi
, a
permite
);
descuviința
, vb. (a
dezaproba
; a
condamna
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cuvin
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK