condúr (condúri),
s.m. –
1. Pantof,
escarpen. –
2. (
Banat)
Zestre. –
3. Plantă (
Tropaeolum maius). – Mr.
cundură, megl.
condur. Tc.
kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher,
Byz. Z., II, 303,
îl deriva de la ϰόντουρος „
fără coadă”, ϰοντός „
scurt” (cf.
condac),
dar care
ar putea fi și o
deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer,
Gr., 82). – Der.
conduragiu, s.m. (
pantofar), din tc.
konduraci;
condurat, s.m. (
pantofar);
încondura, vb. (a se
încălța cu
pantofi) care nu
trebuie confundat cu
încondura (a
face curte).
Graur,
BL, V, 59,
crede că
condrățel, s.m. (
păduche) este o
reducere de la
condurățel; însă
semantismul nu este
clar (după
DAR, este cuvînt
legat de
condran, s.m. „
larvă de
bondar”, și cu mag.
kondor „
încrețit”).
Probabil este cuvînt
identic cu
cotroței, s.m. pl. (Bucov.,
paste făinoase).