, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S.n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre
s. n., pl. combinatoáre
n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur
m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator
adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].
s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (
, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii
adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (
adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii
adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ♢ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].