ALPI
, cel mai
mare și mai
înalt sistem muntos din Europa; se
întinde între M. Mediterană (G. Genova) și SE Europei
Centrale (
Bazinul Vienei), pe c. 1.200
km.
Lățime max.: 135-260
km.
Cutați și
puternic șariați în
orogeneza alpină, au
fost fragmentați datorită tectonicii active și
eroziunii fluviatile.
Glaciația cuaternară și
actuală le-a
imprimat un
aspect specific (
creste zimțate,
văi și
circuri glaciare etc.).
Litologic,
A. sînt
constituiți din
roci cristaline și
metamorfice.
Geomorfologic, se
deosebesc sectoarele:
Alpii Occidentali, care
separă Franța de Italia, unde
apar cele mai
mari alt. din
întreg sistemul (
alt.
max.: 4.807 m, vf.
Mont Blanc din
A. Savoiei); sînt
formați din
A. Maritimi,
A. Cotici,
A. Graici și
A. Savoiei;
Alpii Centrali (sau
Elvețieni), în Elveția și N Italiei,
constituiți din
masive cristaline.
Văile superioare ale Ronului și Rinului îi
separă în
două șiruri paralele; în S.
A. Pennini,
masivul Saint-Gothard și
A. Lepontini,
masivul Adula,
A. Retici,
masivul Örtler și
masivul Bernina; în N,
A. Bernezi,
masivele Aar,
A. Rhäticon și
A. Silvretta;
Alpii Orientali (sau
Austrieci),
formați din: M-
ții Tauern
Înalți și Tauern
Joși.
Paralel cu
zona axială a
A. Centrali se
găsesc Prealpii, cu
alt. mai
mici. În N se
desfășoară A. Vorarlberg,
A. Allgäu,
A. Salzburgului și Prealpii
Austriei,
iar în S se
dezvoltă A. Lombarzi,
A. Dolomitici,
A. Veneției
apoi A. Carnici, Karawanken și
A. Iulieni.
Numeroase trecători înlesnesc circulația între E și V, N și S Europei;
Mont Genèvre (1.854 m),
Mont Cenis (2.082 m),
Micul Saint-Bernard (2.157 m),
Marele Saint-Bernard (2.472 m),
Simplon (2.009 m), Saint-Gothard (2.112 m), Bernina (2.330 m), Brenner (1.370 m).
A. sînt
străpunși și de
numeroase tunele:
Mont Cenis,
Simplon, Saint-Gothard,
Mont Blanc,
Marele Saint-Bernard etc.
Glaciația actuală foarte dezvoltată (4.140
km2),
majoritatea ghețarilor găsindu-se în
A. Occidentali (
Aletsch,
Mer de Glace etc.).
Importantă reg.
turistică.