Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția acat definiție dex
acat
găsește rime pentru
acat
Cuvinte apropiate:
acant
,
acar
,
acar
,
acaț
,
acău
,
acân
,
acâş
,
act
,
acut
,
adat
,
agat
,
alat
,
arat
,
arcat
,
atât
,
avat
,
axat
,
cat
,
căcat
,
căcat
,
cât
,
cât
,
lacăt
,
lăcat
,
macat
,
macat
,
nacat
,
păcat
,
sacat
,
sacăt
,
scat
,
șcât
,
vacat
,
vacat
ACÁȚ
,
acați
, s.m. (
Reg
.)
Salcâm
.[Var.:
acáțiu
s.m.] – Din magh.
akác
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia acat
ACÁȚ
s. v.
salcâm
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia acat
acáț
s. m., pl.
acáți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia acat
ACÁȚ ~i
m.
reg
.
Arbore
cu
tulpina
înaltă
, cu
coroană
rară
și
ramuri
spinoase
, cu
frunze
compuse
și
flori
albe
sau
galbene
grupate
în
ciorchine
;
salcâm
. /<
ung
.
akác
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia acat
ACÁȚ,
acați
,
s.m. (
Reg
.)
Salcâm
.[Var.:
acáțiu
s.m.] – Magh.
akác
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia acat
ACĂȚÁ
vb. I. v.
agăța
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia acat
acățá
(acắț,
át
),
vb. –
1.
A
prinde
. –
2.
A atîrna. –
3.
(Fam.) A
acosta
o
femeie
pe
stradă
. –
4.
(Arg.) A
obține
, a dobîndi. – Var.
agăța
(și der.
săi
). Mr.
acaț
,
cățari
„a
prinde
”, istr.
(a)
coț
„
prind
”.
Origine
incertă
. Se
consideră
în
general
ca
fiind
reprezentant
al lat.
accaptiāre
, din
captiāre
(Philippide,
Principii
, 43; Pușcariu,
Lat. ti
, 12; Pușcariu 7;
Candrea
-
Dens
. 6; REW 1663;
DAR
); cf. it.
cacciare
, v.prov.
cassar
, fr.
chasser
, sp.
cazar
,
port
.
caçar
. Toate
cuvintele
romanice
au
păstrat
sensul
primitiv
, „a
prinde
cerbul
”, ca în mr. și istr.
Semantismul
nu pare să
ridice
nici o
problemă
deosebită
; însă
fonetismul
este
dificil
,
datorită
reducerii
inexplicabile
a
grupului
pt
›
t
. Este
posibil
să se fi
produs
o
contaminare
cu
vreo
formă
balcanică
, de
ex
. bg.
kacjă
„a
agăța
” (Meyer,
Alb
.
St
.
,
IV
, 81), cf.
cățăra
.
Candrea
,
Elementele
, 403, și Pușcariu 7
presupun
o
contaminare
cu
cață
„
toiag
,
bîtă
”; Cihac, II, 475
pleacă
de la mag.
akasztani
(cf. Schuchardt,
ZRPh.
, XXVIII, 41;
Candrea
-
Dens
., 6).
Acăța
pierde
treptat
teren
față
de
agăța
, în
pofida
strădaniei
gramaticienilor
și
puriștilor
. – Der.
acățăcios
, adj. (
lipicios
);
acățătoare
, s.f. (
șiret
, atîrnătoare);
acățături
, s.f. pl. (
cîrcei
la
vița
de
vie
). Cf.
cață
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia acat
ACĂȚÁ
vb. I. v.
agăța
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia acat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK