Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția acar definiție dex
acar
găsește rime pentru
acar
Cuvinte apropiate:
acar
,
acar
,
acari
,
acaro
,
acarp
,
acaț
,
acău
,
acân
,
acâş
,
acer
,
afar
,
agar
,
aiar
,
alar
,
amar
,
amar
,
apar
,
arar
,
arcar
,
avar
,
car
(vehicul),
car
(piesă),
car
(insectă),
câr
,
lăcar
,
măcar
,
oacăr
,
răcar
,
săcar
,
scâr
,
țacăr
,
văcar
ACÁR
,
acari
, s.m.
Muncitor
feroviar
care
manipulează
dispozitivele
de
acționare
a
acelor
de
macaz
și
asigură
întreținerea
acestora
;
macagiu
. –
Ac
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia acar
ACÁR
s.
macagiu
.
(~ la
căile
ferate
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia acar
acár
(
persoană
) s. m., pl.
acári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia acar
acár
(
obiect
) s. n., pl.
acáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia acar
ACÁR
2
~i
m.
Muncitor
la
calea
ferată
care
manipulează
acele
;
macagiu
. /
ac
+ suf.
~
ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia acar
ACÁR
1
~e
n.
Cutiuță
de
păstrat
ace
,
ață
și alte
obiecte
necesare
la
cusut
;
acarniță
. /
ac
+ suf.
~
ar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia acar
ACÁR,
acari
,
s.m.
Muncitor
care
manevrează
acele
la
calea
ferată
. – Din
ac
+ suf.
-
ar
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia acar
ACAR
conj. (
Ban
.,
Criș
., Trans. SV)
Deși
, cu toate că,
măcar
că; fie, ori.
Pînă
iaste
vie
și
tînără
, ea-și dă
dracului
trupul
său, acar
fată
, acar
nevastă
.
C 1692, 510v.
Akar.
Sive
.
Vel
.
AC
, 327.
Akar jest
tu
kraj
fericat
.
PSALTIRE
SEC
. XVII,
apud
TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh.
akár.
Vezi și
acarcare
,
acarce
.
Cf.
batîr
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali - DLRLV
|
definitia acar
ACAR
conj. (
Ban
.,
Criș
., Trans. SV)
Deși
, cu toate că,
măcar
că; fie, ori.
Pînă
iaste
vie
și
tînără
, ea-și dă
dracului
trupul
său, acar
fată
, acar
nevastă
.
C 1692, 510v.
Akar.
Sive
.
Vel
.
AC
, 327.
Akar jest
tu
kraj
fericat
.
PSALTIRE
SEC
. XVII,
apud
TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh.
akár.
Vezi și
acarcare
,
acarce
.
Cf.
batîr
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali - DLRLV
|
definitia acar
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK