însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.
1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori
însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. însoreáscă