Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tigva definiție dex
tigva
găsește rime pentru
tigva
Cuvinte apropiate:
tiglă
,
tigră
,
tigvă
,
tiva
TÍGVĂ,
tigve
,
s.f.
1.
(Pop.)
Craniu
,
țeastă
; (depr.)
cap
;
p. ext.
ins,
individ
.
2.
Plantă
erbacee
agățătoare
sau
târâtoare
din
familia
cucurbitaceelor
, cu
flori
mari
,
albe
, cu
fructe
mari
de
forme
variate
, de
obicei
bombate
, care la
maturitate
devin
lemnoase
și
gălbui
;
tâlv
(
Lagenaria
vulgaris
); p. restr.
fructul
acestei
plante
. ♦
Vas
făcut
din
fructul
uscat
de tigvă (
2
). ♢ Expr.
Cap
de tigvă
=
om
prost
. [Var.: (
reg
.)
tívgă
s.f.] – Din bg., scr.
tikva.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tigva
TÍGVĂ
s.
1.
(
BOT
.;
Lagenaria
gourda
)
tărtăcuță
,
tâlv
, (
reg
.)
bostănel
,
cătrună
,
ciugai
,
curcubetă
,
lupoaie
,
sămânțar
,
sărăboi
,
troacă
.
2.
(
BOT
.;
Lagenaria
vulgaris
)
(
reg
.)
curcubetă
.
3.
tâlv
, (Olt.)
troacă
.
(Ține
apă
în ~.)
4.
v.
craniu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tigva
TÍGVĂ
s. v.
cap
,
creastă
,
creștet
,
culme
,
pisc
,
vârf
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tigva
tígvă
s. f., g.-d.
art
.
tígvei
;
pl.
tígve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tigva
TÍGV//Ă ~e
f. pop.
1)
Totalitate
a
oaselor
capului
;
craniu
;
țeastă
;
scăfârlie
. 2)
pop.
Cap
al
omului
. ♢
Cap
de ~
om
mărginit
. 3)
Plantă
erbacee
agățătoare
cu
tulpina
culcată
, cu
frunze
dințate
și cu
fructe
gălbui
,
bombate
la
capăt
și
alungite
spre
coadă
;
tătarcă
. 4)
Vas
făcut
din
fructul
uscat
și
scobit
al
acestei
plante
,
folosit
pentru
a
bea
;
tătarcă
. /<bulg., sb.
tikva
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tigva
tígvă (-ve),
s.f. –
Dovleac
,
bostan
(
Lagenaria
vulgaris
). –
2.
Vas
făcut
dintr-un
bostan
gol
. –
3.
Bidon
,
ploscă
. –
4.
Cap
,
devlă
. –
5.
Hîrcă,
craniu
. – Var.
tidvă, titvă,
tivgă
, tivdă, tiugă.
Sl.
tyky
„tigvă” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
50; Cihac, II, 409; Tiktin;
Iordan
,
BL,
VIII
, 123; Petrovici,
Dacor.,
X, 35), cf. sl.
tykvi
, bg., sb.
tikva,
pol
.
tykwa,
rus
.
tykva
(Vasmer, III, 160).
Tigvă
și
tivgă
circulă
în
principal
în Munt.,
tidvă
și
tidvá
în Mold.,
tiugă
în Olt. De la această
ultimă
var.
ar
putea
fi un
dublet
teucă
(var.
teică
), s.f. (
vas
de
lemn
,
ciutură
;
albie
,
canal
;
canal
mic
la
moara
de
făină
),
insuficient
explicat
de Tiktin (de la
tei
), de Diculescu,
Elementele
,
468 (din gr. τεῦχος „
instrument
,
covată
”) și de Scriban (din tc.
tekne
); cf.
teaucă
, s.f. (
cotei
;
vorbăreț
),
explicabil
semantic
plecînd de la
zgomotul
produs
de
apa
morii
sau mai
precis
de
titirezul
ei. Nu este
clară
legătura
cu
treucă
, var. de la
teucă
?
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tigva
TIGVĂ DE TÍNĂ
s v.
pepene
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tigva
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK