Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția voi definiție dex
voi
găsește rime pentru
voi
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
boi
,
boi
,
coi
,
doi
(cifră),
doi
(num.),
foi
,
foi
,
goi
,
hoi
,
joi
(s.f.),
joi
(vb.),
moi
,
noi
(s.n.),
noi
(vb.),
noi
,
noi
(pron.),
oi
,
poi
,
roi
(s.m.),
roi
(s.n.),
roi
(vb.),
soi
,
soi
,
soi
,
toi
(vb.),
toi
(s.n.),
țoi
,
țoi
,
vai
,
vioi
,
voc
,
voci
,
voi
,
voi
,
voie
,
voit
,
vor
,
vot
,
vozî
,
vroi
,
vui
,
zoi
Cuvinte apropiate:
boi
,
boi
,
coi
,
doi
(cifră),
doi
(num.),
foi
,
foi
,
goi
,
hoi
,
joi
(s.f.),
joi
(vb.),
moi
,
noi
(s.n.),
noi
(vb.),
noi
,
noi
(pron.),
oi
,
poi
,
roi
(s.m.),
roi
(s.n.),
roi
(vb.),
soi
,
soi
,
soi
,
toi
(vb.),
toi
(s.n.),
țoi
,
țoi
,
vai
,
vioi
,
voc
,
voci
,
voi
,
voi
,
voie
,
voit
,
vor
,
vot
,
vozî
,
vroi
,
vui
,
zoi
VOI
1
pron.
pers
. 2 pl.
1.
(
Înlocuiește
numele
persoanelor
cărora
li se
adresează
vorbitorul
; la
nominativ
, are
funcție
de
subiect
,
adesea
marcând
insistența
asupra
subiectului
)
Voi să
mergeți
, nu ei.
2.
(La
dativ
, în
formele
vouă
,
vă
,
v-
,
vi
, are
valoare
posesivă
)
Vouă vă
place
să
călătoriți
.
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule,
vi
se va
comunica
în
scris
.
♢
Loc
. adv. (La
acuzativ
)
La voi
= la
casa
voastră
; în
țara
voastră
de
baștină
. ♢ (În
dativ
sau în
acuzativ
, în
forma
vi
, cu
valoare
de
pronume
reflexiv
)
Mâncarea
vi
se va
servi
la 12.
3.
(Cu
valoare
de
dativ
etic
)
Acuși
vi
-l
trimit
.
4.
(La
acuzativ
, în
formele
vă, v-
)
Unde v-
ați
întâlnit
?
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule
președinte
, vă
rog
,
cerusem
și eu
cuvântul
.
♢ (
Precedat
de
prepoziții
, în
forma
voi
)
Eu vă
am
numai
pe voi.
5.
(La
vocativ
, de
obicei
însoțind
alt
vocativ
)
Voi,
meșteri
zidari
. [
Forme
gramaticale
;
dat
.
vouă, vă, v-,
vi
;
acuz
.
(pe) voi, vă
] – Lat.
vos.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOI
3
,
voiuri
,
s.n. (Reg.)
1.
Rând
de
împletitură
de
papură
sau de
nuiele
, într-o
leasă
sau în
pereții
unui
pătul
de
păstrat
porumb
.
2.
Fâșie
de
pământ
(
arabil
). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOÍ
2
,
voiesc
, vb. IV. Tranz.
1.
A fi
hotărât
, a fi
decis
să...; a avea de
gând
să..., a
intenționa
, a
vrea
. ♦ Intranz. (La
imperativ
) A avea
voință
neclintită
, a
stărui
într-o
acțiune
.
2.
A fi de
acord
, a
consimți
, a
primi
. [Prez. ind. și:
voi
] –
Probabil
din
voie
(
derivat
regresiv
). – Cf. sl.
voliti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOI
1
pron.
pers
. 2 pl.
1.
(
Înlocuiește
numele
persoanelor
cărora
li se
adresează
vorbitorul
; la
nominativ
, are
funcție
de
subiect
,
adesea
marcând
insistența
asupra
subiectului
)
Voi să
mergeți
, nu ei.
2.
(La
dativ
, în
formele
vouă
,
vă
,
v-
,
vi
, are
valoare
posesivă
)
Vouă vă
place
să
călătoriți
.
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule,
vi
se va
comunica
în
scris
.
♢
Loc
. adv. (La
acuzativ
)
La voi
= la
casa
voastră
; în
țara
voastră
de
baștină
. ♢ (În
dativ
sau în
acuzativ
, în
forma
vi
, cu
valoare
de
pronume
reflexiv
)
Mâncarea
vi
se va
servi
la 12.
3.
(Cu
valoare
de
dativ
etic
)
Acuși
vi
-l
trimit
.
4.
(La
acuzativ
, în
formele
vă, v-
)
Unde v-
ați
întâlnit
?
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule
președinte
, vă
rog
,
cerusem
și eu
cuvântul
.
♢ (
Precedat
de
prepoziții
, în
forma
voi
)
Eu vă
am
numai
pe voi.
5.
(La
vocativ
, de
obicei
însoțind
alt
vocativ
)
Voi,
meșteri
zidari
. [
Forme
gramaticale
;
dat
.
vouă, vă, v-,
vi
;
acuz
.
(pe) voi, vă
] – Lat.
vos.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOÍ
2
,
voiesc
, vb. IV. Tranz.
1.
A fi
hotărât
, a fi
decis
să...; a avea de
gând
să..., a
intenționa
, a
vrea
. ♦ Intranz. (La
imperativ
) A avea
voință
neclintită
, a
stărui
într-o
acțiune
.
2.
A fi de
acord
, a
consimți
, a
primi
. [Prez. ind. și:
voi
] –
Probabil
din
voie
(
derivat
regresiv
). – Cf. sl.
voliti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOI
1
pron.
pers
. 2 pl.
1.
(
Înlocuiește
numele
persoanelor
cărora
li se
adresează
vorbitorul
; la
nominativ
, are
funcție
de
subiect
,
adesea
marcând
insistența
asupra
subiectului
)
Voi să
mergeți
, nu ei.
2.
(La
dativ
, în
formele
vouă
,
vă
,
v-
,
vi
, are
valoare
posesivă
)
Vouă vă
place
să
călătoriți
.
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule,
vi
se va
comunica
în
scris
.
♢
Loc
. adv. (La
acuzativ
)
La voi
= la
casa
voastră
; în
țara
voastră
de
baștină
. ♢ (În
dativ
sau în
acuzativ
, în
forma
vi
, cu
valoare
de
pronume
reflexiv
)
Mâncarea
vi
se va
servi
la 12.
3.
(Cu
valoare
de
dativ
etic
)
Acuși
vi
-l
trimit
.
4.
(La
acuzativ
, în
formele
vă, v-
)
Unde v-
ați
întâlnit
?
♢ (Cu
valoare
de
pronume
de
politețe
,
ținând
locul
pers
. 2 sg.)
Domnule
președinte
, vă
rog
,
cerusem
și eu
cuvântul
.
♢ (
Precedat
de
prepoziții
, în
forma
voi
)
Eu vă
am
numai
pe voi.
5.
(La
vocativ
, de
obicei
însoțind
alt
vocativ
)
Voi,
meșteri
zidari
. [
Forme
gramaticale
;
dat
.
vouă, vă, v-,
vi
;
acuz
.
(pe) voi, vă
] – Lat.
vos.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VOI
3
,
voiuri
,
s.n. (Reg.)
1.
Rând
de
împletitură
de
papură
sau de
nuiele
, într-o
leasă
sau în
pereții
unui
pătul
de
păstrat
porumb
.
2.
Fâșie
de
pământ
(
arabil
). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
PER TÚ
adv. (În expr.)
A fi
per
tu
cu cineva
= a
spune
cuiva „
tu
”
când
i te
adresezi
, a
tutui
; a fi
prieten
apropiat
al cuiva. După germ.
per
du
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
TU
pron.
pers
. 2 sg.
1.
(Ține
locul
numelui
persoanei
căreia
i se
adresează
vorbitorul
; cu
funcție
de
subiect
)
Tu
râzi
.
♦ (
Impersonal
)
Tu
școală
,
tu
studii
, și el un
golan
.
♢ Expr.
Nici
tu
..., nici
tu
...
=
nimic
din ceea ce
ar
trebui
sau te-ai
aștepta
să fie.
2.
(La
dativ
, în
formele
ție, îți, ți, -ți, ți-)
Nu ți-l
dau
.
♢ (Cu
funcție
de
complement
indirect
,
indicând
posesiunea
)
Tacă
-ți
gura
!
♢ (Cu
funcție
atributivă
,
indicând
posesiunea
)
Ai să-ți
vezi
mama
.
♢ (
Impersonal
)
Ți-ai
găsit
!
♢ (Cu
valoare
de
dativ
etic
)
Ți
le
spunea
toate pe de
rost
.
3.
(La
acuzativ
, în
formele
te, -te, te-)
Am
de
gând
să te
mărit
.
♢ (
Intră
în
compunerea
unor
verbe
la
diateza
reflexivă
)
Unde te
trezești
?
♢ (
Impersonal
)
Ia te
uită
la el!
♢ (
Precedat
de
prepoziții
, în
forma
tine)
Am
în tine
toată
nădejdea
.
4.
(La
vocativ
)
Tu
, cel care
privești
încoace
!
5.
(
Urmat
de „
unul
”, „
una
”, la
diferite
cazuri
,
exprimă
ideea
de
izolare
)
Tu
unul
nu
știi
.
[
Dat
.
ție, îți, ți, -ți, ți-;
acuz
.
tine, te, -te, te-
] – Lat.
tu
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VÓIE
, (
rar
)
voi
, s.f.
1.
Voință
,
vrere
,
intenție
. ♢
Loc
. adv.
Cu
voie
sau
cu
voia
(cuiva) =
intenționat
, din
proprie
inițiativă
,
dinadins
.
Fără
(de)
voie
sau
fără
voia
mea
(ori
ta
,
sa
etc.) =
involuntar
,
neintenționat
.
Peste
voia
...
=
împotriva
voinței
cuiva.
De
voie
, de
nevoie
sau
cu
voie
,
fără
voie
=
vrând
-nevrând. ♦ (Înv., în
sintagma
)
Voie
vegheată
=
bunăvoință
;
p.ext.
protecție
,
favoare
.
2.
Dorință
,
plăcere
,
înclinație
spre
...;
libertate
(de a
alege
, de a
opta
),
alegere
. ♢
Loc
. adv.
În
(sau,
rar
la
)
voie
sau
în
toată
voia
= în
largul
lui,
nestingherit
. (Pop.)
În
voia
cea
bună
=
fără
nici o
grijă
,
fără
teama
de a
greși
. ♢ Expr.
Voia
la
dumneata
ca la
banul
Ghica
=
ești
liber
să
faci
ce
vrei
.
A-i fi
(cuiva)
voia
(să...)
= a
dori
, a-i
plăcea
(să...).
A
face
pe
voia
cuiva
sau
a-i
face
cuiva pe
voie
= a
satisface
dorința
,
plăcerea
cuiva.
A-i fi cuiva pe
voie
sau
a fi pe
voia
cuiva
= a-i fi cuiva pe
plac
.
A
împlini
voia
(sau
voile
)
cuiva
= a
îndeplini
dorințele
sau
poruncile
cuiva.
A se
lăsa
(sau
a
umbla
, a
merge
, a fi
purtat
)
în
voia
cuiva
sau
a ceva
= a
umbla
, a se
lăsa
după
dorința
, după
placul
cuiva.
A fi la
voia
cuiva
= a fi la
discreția
cuiva.
3.
Poftă
,
dorință
,
chef
. ♢ Expr.
A-i
strica
cuiva
voia
= a
indispune
pe cineva. ♦
Voie
bună
(sau
rea
) =
stare
sufletească
bună
(sau
rea
).
4.
Permisiune
,
încuviințare
,
învoire
;
dispoziție
. ♢
Loc
. adv.
Cu
voia
(
cuiva
) = cu
aprobarea
(cuiva).
Fără
voie
sau
fără
voia
cuiva
=
fără
permisiune
,
fără
încuviințarea
cuiva. [Pr.:
vo-
ie
] – Din sl.
volja
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
VREA,
vreau
,
vb. II. Tranz.
I.
(
Urmat
de o
completivă
directă
cu
verbul
la
conjunctiv
sau,
rar
, de un
infinitiv
).
1.
A fi
hotărât
, a fi
decis
să...; a avea de
gând
să..., a voi, a
intenționa
. ♢ Expr.
Vrea
(sau
va) să
zică
=
a)
înseamnă
, are
semnificația
de...;
b)
(cu
valoare
de
conjuncție
)
așadar
,
deci
.
Ce
vrea
(sau
va) să
zică
asta?
= ce
înseamnă
, ce
rost
are?
Cum
(sau
ce) va
vrea
=
orice
.
2.
A
pretinde
a
cere
; a
aștepta
ceva de la cineva.
3.
A
dori
, a
pofti
; a-i
plăcea
ceva sau cineva. ♢
Loc
. adv.
Pe
vrute
, pe nevrute
=
indiferent
dacă
dorește
sau nu,
vrând
-nevrând. ♢ Expr.
Vrei
, nu
vrei
= de
voie
, de
nevoie
, fie că
dorești
, fie că nu
dorești
.
Vrei
, nu
vrei
,
bea
Grigore agheazmă
, se
spune
despre
cel care
trebuie
să
îndeplinească
ceva
împotriva
dorinței
sale
.
Vrând
-nevrând
= mai
mult
de
silă
decât
de
bună
voie
;
constrâns
de
împrejurări
.
A
face
tot ce
vrea
din
(sau
cu) cineva
= a avea
mare
influență
asupra
cuiva. ♦ Refl. A
dori
să fie, să
devină
ceva ori cineva.
Fiecare
s-a
vrut
mai
bun
.
4.
A
consimți
, a
primi
, a se
învoi
, a fi de
acord
.
5.
(Mai
ales
în
forma
negativa
) A
putea
, a fi în
stare
.
Focul
nu
vrea
să
ardă
. ♦ (Pop.) A fi
gata
, pe
cale
sau pe
punctul
de...
Când
vru
să
moară
își
chemă
feciorii
.
II.
(Ca
verb
auxiliar
,
servește
la
formarea
viitorului
)
Mâine
vei
merge
la
teatru
. ♢ (
Forma
de
pers
. 3 sg.
va
se
substituie
tuturor
persoanelor
sg. și pl.
pentru
formarea
viitorului
cu
conjunctivul
prez. al
verbelor
de
conjugat
)
Vestitor
al unei
vremi
ce va să
vie
. ♢ Expr.
Va să
fiu
(sau
să
fii
etc.) =
trebuie
să
fiu
(sau să
fii
etc.) [Prez. ind. și: (
II
)
voi
(pop.
oi
),
vei
(pop.
ăi, ei, îi, i,
oi
), va
(pop.
o, a),
vom
(pop.
om
),
veți
(pop.
ăți
,
eți
,
oți
),
vor
(pop.
or
). – Var.:
vroí
vb. IV] – Lat.
*volere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia voi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK