definiția tara definiție dex

tara

găsește rime pentru tara
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: ara, ăra, bara, bară, cara, căra, câră, dara, dară, dâra, dâră, fară, fără, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, tabă, tacă, tagă, tagă, taka, tala, tală, tana, tană, tapa, tapă, tar, tara, tarab, tarac, taraf, taraj, taran, tarar, taraș, tarat, tară, tarbă, tarcă, tare, tarf, targă, tarla, taro, tars, tartă, tarță, tarz, tasa, tasă, tată, tață, tava, tavă, taxa, taxă, tăia, tăr, tărâm, tărâș, tărca, târă, târâi, târâș, târât, târfă, târg, târî, târlă, târmă, târn, târnă, târsă, târș, târș, târșă, târtă, târț, teară, tera, teră, tiară, tira, tora, tura, tură, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară
Cuvinte apropiate: ara, ăra, bara, bară, cara, căra, câră, dara, dară, dâra, dâră, fară, fără, gara, gară, gâra, hara, hâră, iară, mâră, nara, nară, oară, oară, para (s.f.), para (elem. de comp.), para (vb.), pară, păra, pâră, pâră, rara, săra, săra, sără, tabă, tacă, tagă, tagă, taka, tala, tală, tana, tană, tapa, tapă, tar, tara, tarab, tarac, taraf, taraj, taran, tarar, taraș, tarat, tară, tarbă, tarcă, tare, tarf, targă, tarla, taro, tars, tartă, tarță, tarz, tasa, tasă, tată, tață, tava, tavă, taxa, taxă, tăia, tăr, tărâm, tărâș, tărca, târă, târâi, târâș, târât, târfă, târg, târî, târlă, târmă, târn, târnă, târsă, târș, târș, târșă, târtă, târț, teară, tera, teră, tiară, tira, tora, tura, tură, țară, țâră, vara, vară, vară, văra, zară

TARÁ

s.f. v. tară1.

TÁRĂ1

, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s.f.] – Din ngr. tára.

TÁRĂ2

, tare, s.f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.

TÂRÎ́,

târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ♢ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.

ȚÁRĂ

, țări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; p.ext. stat. ♢ Expr. Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fărădea seamă cuiva. (Fam.) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; p. ext. a discuta multe și de toate. (Pop.) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liberfaci ce vrei, să pleci unde vrei. La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (Fam.) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ținuturi) Țara Românească, Țările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ținut, teritoriu. ♦ Șes. 3. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie. 4. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat. ♢ Loc. adj. De (sau de la) țară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; p. ext. oameni, lume. ♢ Expr. A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (Înv.) Populație de la sate; țărănime. [Var.: (înv.) țeáră s.f.] – Lat. terra.

ȚẤRĂ

s.f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ♢ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ♢ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar