vulgaris Noul Dictionar Explicativ al Limbii Romane DEX

vulgaris

găsește rime pentru vulgaris
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: vulgaris, vulgarism
Cuvinte apropiate: vulgaris, vulgarism

AGLÍ//CĂ ~ce

f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

AMĂR//EÁLĂ ~éli

f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală

BOTRÓȘ ~i

m. Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu cioc foarte scurt și rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + roș

BURÍ//C ~ce

n. 1) Cicatrice rămasă la mijlocul abdomenului (la om și la mamifere) după tăierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spațiu sau a unei suprafețe situată la o distanță egală de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ♢ ~cul pământului centrul pământului. 3) fig. Organ, persoană, instituție etc. cu rol decisiv în ceva; centru. ♢ A se crede ~cul pământului a se considera cel mai important dintre toți. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat în organismul mamei și primește de la ea hrană.Copilul cu multe moașe rămâne cu ~cul netăiat când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic. 5): ~cul degetului partea bombată de la vârful degetului. /<lat. umbulicus

BUSU//IÓC1 ~ioácă (~ióci, ~ioáce) : Pere ~ioace

varietate de pere văratice cu aromă plăcută. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek

BUSU//IÓC2 ~ioáce

n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc, mai ales într-un tempo lent. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek

BUSU//IÓC3 ~ióci

m. Plantă erbacee, înaltă, cu frunze mici, lunguiețe și cu flori dispuse în spic, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, folosite în parfumerie, medicină, industria conservelor. [Sil. bu-su-ioc] /<sb. bosilijak, bulg. bosilek

CAÍ//S ~și

m. Pom fructifer care înflorește de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie și cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă

CĂLDĂRÚȘ//Ă ~e

f. (diminutiv de la căldare) Plantă ornamentală cu flori albastre, violete si roșii, cultivată în parcuri și grădini. /căldare + suf. ~ușă

CIMBRIȘÓR ~i

m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor

CREȚIȘOÁR//Ă ~e

f. Plantă erbacee perenă din familia rozaceelor, cu flori mărunte, de culoare verde-gălbuie, răspândită în regiunile montane. /creț + suf. ~ișoară

CRUCIULÍȚ//Ă ~e

f. (diminutiv de la cruce) Plantă erbacee din familia compozeelor cu flori galbene sau portocalii. /cruce + suf. ~uliță

CRUȘĂȚ//EÁ ~éle

f. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene și cu frunze amărui, comestibile. [Sil. -șă-țea] /Orig. nec.

DRÁCILĂ

, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drați, dracije).

DRÁCIL//Ă ~e

f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe roșii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drați, dracije

FASÓLE

~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ♢ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

HOMÁR

~i m. Crustaceu marin comestibil, asemănător cu racul. /<fr. homard

LILI//ÁC1 ~éci

m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

LILI//ÁC2 ~éci

m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

LINÁRIȚ//Ă ~e

f. Plantă erbacee cu frunze înguste și cu flori galbene, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii. /linaria (nume științific) + suf. ~iță

LÚTR//Ă ~e

f. 1) Mamifer carnivor care trăiește pe malul apelor, cu corp lung, acoperit cu blană deasă, de culoare cafenie-roșcată; vidră. 2) Blană prelucrată a acestui animal. [Sil. lu-tră] /<fr. loutre, lat. lutra

PELINÁRIȚ//Ă ~e

f. Varietate de pelin, având frunze adânc crestate și păroase pe partea din dos, care crește pe marginile drumurilor și a ogoarelor și este folosită în medicină. /pelin + suf. ~ăriță

PÉPEN//E ~i

m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde și cu miez, de obicei, roșu, suculent și dulce. 2) Fruct al acestei plante. ♢ A-și ieși din ~i a-și pierde răbdarea, înfuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva să-și piardă răbdarea înfuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere fructul mare, sferic sau lunguieț, cu coaja galbenă sau verzuie și cu miez gălbui, suculent și dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Plantă leguminoasă având tulpina târâtoare și fructe lunguiețe de culoare verde, care se consumă până la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

PIPIRÍ//G ~gi

m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă netedă, având frunze lungi țepoase și flori mici brune dispuse în inflorescență la vârf. /Orig. nec.

PURICÁRIȚ//Ă ~e

f. Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenușie, și cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care crește prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~ariță

SFÉCL//Ă ~e

f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă, albă sau roșie, folosită în alimentație, în industrie și ca nutreț. ~ de zahăr. [G.-D. sfeclei; Sil. sfe-clă] /<bulg. sveklo

ȘOPÂRLÁIȚ//Ă ~e

f. 1) pop. Anghina difterică. 2) Plantă erbacee cu flori albăstrui, folosită în medicină. /șopârlă + suf. ~aiță

ȘOPÂRLÍȚ//Ă ~e

f. (diminutiv de la șopârlă) Plantă erbacee medicinală, cu tulpină erectă, cu frunze ovale și cu flori albastre, dispuse în ciorchine. /șopârlă + suf. ~iță

TÍGV//Ă ~e

f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ♢ Cap de ~ om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulg., sb. tikva

VÉVERIȚ//Ă ~e

f. Animal rozător arboricol, de talie mică, foarte sprinten, cu coada lungă și stufoasă, cu blana de culoare roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept. [G.-D. veveriței] /<sl. vĕverica

VÍDR//Ă ~e

f. 1) Mamifer carnivor care trăiește pe malul apelor, având corpul acoperit cu o blană deasă de culoare cafenie-roșcată; lutră. 2) Blană prelucrată a acestui animal. [Sil. vi-dră] /<sl. vydra
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar