Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bon definiție dex
bon
găsește rime pentru
bon
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
ban
,
bion
,
boa
,
bob
(plantă - s.m.),
bob
(sămânță),
bob
(sanie, elevator),
boc
,
boi
,
boi
,
bol
,
bon
,
bonă
,
bonc
,
bond
,
bong
,
bont
,
bont
,
bonț
,
bonz
,
bop
,
bor
,
boș
,
bot
,
boț
,
bou
,
box
,
box
,
boy
,
boz
,
bun
(s.m.f., adj.),
bun
(s.n.),
con
,
don
,
eon
,
fon
,
gon
,
hon
,
ion
,
mon
,
non
,
on
,
son
,
son
,
ton
,
ton
,
won
Cuvinte apropiate:
ban
,
bion
,
boa
,
bob
(plantă - s.m.),
bob
(sămânță),
bob
(sanie, elevator),
boc
,
boi
,
boi
,
bol
,
bon
,
bonă
,
bonc
,
bond
,
bong
,
bont
,
bont
,
bonț
,
bonz
,
bop
,
bor
,
boș
,
bot
,
boț
,
bou
,
box
,
box
,
boy
,
boz
,
bun
(s.m.f., adj.),
bun
(s.n.),
con
,
don
,
eon
,
fon
,
gon
,
hon
,
ion
,
mon
,
non
,
on
,
son
,
son
,
ton
,
ton
,
won
BON,
bonuri
, s.n.
1.
Bilet
provizoriu
pe
baza
căruia
se
eliberează
o
marfă
, un
bun
etc.
2.
Hârtie
de
valoare
emisă
de
stat
sau de o
instituție
financiară
recunoscută
de
stat
. ♢
Bon de
tezaur
=
obligație
emisă
de
stat
pentru
sumele
împrumutate
pe
termen
scurt
și
pentru
care
statul
plătește
dobândă
. – Din fr.
bon.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bon
bon
s. n., pl.
bónuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bon
BON ~uri
n.
1)
Document
care dă
deținătorului
dreptul
să
primească
suma
indicată
pe el sau să
procure
anumite
lucruri
. 2)
Notă
(de
plată
) cu care se
achită
sau se
ridică
marfa
într-un
magazin
. 3)
fin
.
Hârtie
de
valoare
,
emisă
de
stat
sau de o
instituție
bancară
.
♢ ~ de
tezaur
obligație
emisă
de
stat
pentru
a
obține
împrumuturi
(cu
dobândă
) de la
cetățeni
sau de la
bănci
. /<fr.
bon
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bon
bon (bónuri),
s.n. –
Bilet
pe
baza
căruia
se
eliberează
un
bun
, o
marfă
etc. Fr.
bon.
– Der. (din fr.)
bonifica
, vb.;
bonificație
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bon
BON
s.n.
1.
Dovadă
,
înscris
(cu
caracter
provizoriu
) care
autorizează
pe
deținător
să
primească
ceva. ♦
Notă
de
plată
cu care se
achită
marfa
la
casa
unui
magazin
.
2.
Hârtie
de
valoare
emisă
de
stat
sau de o
instituție
bancară
. [< fr.
bon
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia bon
BON
s. n.
1.
dovadă
,
înscris
care
autorizează
pe
deținător
să
primească
ceva;
notă
de
plată
cu care se
achită
o
marfă
etc. 2. ~ de
tezaur
=
titlu
de
credit
emis
de
stat
pentru
atragerea
de
fonduri
private
. (< fr.
bon
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia bon
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK