púlpă (púlpe),
s.f. –
1. Ansamblu anatomic format din
mușchii posteriori gambei. –
2. Coapsă. –
3. Carne macră. –
4. Țesut moale și
cărnos al
fructelor. –
5. Țesut conjunctiv dentar. –
6. Uger. – Mr., megl.
pulpă, istr.
pupę. Lat.
pŭlpa (Pușcariu 1399,
Candrea-
Dens., 1458; REW 6834), cf.
alb.
pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov.,
port.
polpa, v. fr.
poupe.
Sensul 2,
incorect dar destul de răspîndit în Munt., se
explică prin
extinderea sensului 1, cel de „
parte musculară a
gambei”.
Sensurile 4 și 5 sînt
împrumuturi neol., din fr.
pulpe. – Der.
pulpar, s.n. (
apărătoare a
pulpelor purtată de
războinici;
jambieră,
obială);
pulpos, adj. (cu pulpe
groase; cu
uger mare);
împulpa, vb. refl. (Trans., a se
forța; a
recăpăta forțe; a se
însufleți), pe care
DAR îl trimite la un lat. *
impŭlpāre. – Cf.
pulpană.