vădí (-désc, -ít),
vb. –
1. A acuza, a inculpa. –
2. A
denunța, a pîrî, a
indica. –
3. A
publica, a pune în evidență, a demonstra. – Var.
vedi. Sl.
vaditi „a acuza” (Miklosich,
Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101).
Primul sens este înv. – Der.
vădit, adj. (evident);
vadnic, adj. (acuzator), înv.;
văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf.
vădeală.