schíje (-e),
s.f. –
1. Fontă,
tuci. –
2. Bucată de
bombă sau de grenadă. – Var.
spije. Pol.
spiža „aliaj,
topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca și fonetismul, a
putut fi influențat de ngr. σχίζα „
așchie,
țandără”,
fără îndoială
legat de tosc.
schezza, it.
scheggia.