rîncáci
adj. – (
Banat, Olt.) Cu un
singur testicul. – Var.
rînc(ău), rîncaș. Mr.
arungaț, megl.
răncaci, runcaci. Sl.
rąka „
mînă”. Li se
spune animalelor cu un
singur testicul, în
urma unei castrări incomplete; și
cum aceasta se
făcea printr-o operație de
tăiere foarte grea,
rîncă (v.
aici), este
ușor ca
animalul prost castrat să fie numit
rîncaci sau
rîncaș (Tiktin). Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *
rēnĭcus ‹
rēn, cf. sp.
rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu,
Lat. ti; REW 7290a); în
loc de *
mîrcaci, din sl.
mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ.
Ranke „penis” (Pușcariu,
Dacor., II, 604; REW 7044); din lat.
rāmex „hernie” cu suf. -
aci (Giuglea,
Dacor., III, 786; cf.
contra REW 7209a); din lat.
rāmicōsus „
bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat.
runcāre (Rusu,
Dacor., XI, 218); din sl.
rąkavŭ „
ciung” (Tailliez,
Cah. S. Pușcariu, II, 201). Rut.
ryngač trebuie să provină din
rom. (Candrea,
Elemente, 409).