Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pustiu definiție dex
pustiu
găsește rime pentru
pustiu
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
pustia
,
pustie
,
pustii
,
pustiu
,
pustiu
,
pustiul
Cuvinte apropiate:
pustia
,
pustie
,
pustii
,
pustiu
,
pustiu
,
pustiul
PUSTÍU, -ÍE,
(
I
)
pustiuri
,
s.n., (
II
)
pustii
,
adj.
I.
S.n.
1.
Regiune
sălbatică
,
lipsită
de
vegetație
și de
populație
;
spec.
întindere
vastă
și
plană
de
teren
lipsită
de
vegetație
și nepopulată,
acoperită
cu
nisip
;
deșert
. ♢
Loc
. adv.
În pustiu
= în
zadar
,
degeaba
.
A pustiu
= a
jale
, a
moarte
,
prevestind
moartea
. ♢ Expr.
A
fluiera
în
(sau
a) pustiu
= a
fluiera
în
semn
de
neizbândă
, de
părere
de
rău
, de
plictiseală
; a
fluiera
a
pagubă
.
Ducă
-se pe pustiu
(sau
pe
pustii
)
=
ducă
-se
dracului
,
lua
-l-
ar
naiba
; (
eufemistic
)
diavolul
,
dracul
.
2.
Fig.
Singurătate
apăsătoare
pe care o
simte
cineva;
plictiseală
;
mâhnire
,
supărare
,
durere
.
II.
Adj.
1.
(
Despre
locuri
,
ținuturi
) Care se
află
în
stare
sălbatică
,
fără
vegetație
și
fără
populație
. ♦
Aflat
în
paragină
, în
ruină
;
părăsit
. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în
imprecații
)
Blestemat
,
afurisit
.
2.
În care nu se
află
nimeni
(și
nimic
).
Cameră
pustie
.
3.
Fig.
Singur
,
părăsit
,
copleșit
de o
singurătate
apăsătoare
;
stingher
;
deznădăjduit
. [Var.: (pop.)
pustíe
s.f.] – Din bg.
pustinja.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pustiu
PUSTÍU, -ÍE,
(
I
)
pustiuri
,
s.n., (
II
)
pustii
,
adj.
I.
S.n.
1.
Regiune
sălbatică
,
lipsită
de
vegetație
și de
populație
;
spec.
întindere
vastă
și
plană
de
teren
lipsită
de
vegetație
și nepopulată,
acoperită
cu
nisip
;
deșert
. ♢
Loc
. adv.
În pustiu
= în
zadar
,
degeaba
.
A pustiu
= a
jale
, a
moarte
,
prevestind
moartea
. ♢ Expr.
A
fluiera
în
(sau
a) pustiu
= a
fluiera
în
semn
de
neizbândă
, de
părere
de
rău
, de
plictiseală
; a
fluiera
a
pagubă
.
Ducă
-se pe pustiu
(sau
pe
pustii
)
=
ducă
-se
dracului
,
lua
-l-
ar
naiba
; (
eufemistic
)
diavolul
,
dracul
.
2.
Fig.
Singurătate
apăsătoare
pe care o
simte
cineva;
plictiseală
;
mâhnire
,
supărare
,
durere
.
II.
Adj.
1.
(
Despre
locuri
,
ținuturi
) Care se
află
în
stare
sălbatică
,
fără
vegetație
și
fără
populație
. ♦
Aflat
în
paragină
, în
ruină
;
părăsit
. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în
imprecații
)
Blestemat
,
afurisit
.
2.
În care nu se
află
nimeni
(și
nimic
).
Cameră
pustie
.
3.
Fig.
Singur
,
părăsit
,
copleșit
de o
singurătate
apăsătoare
;
stingher
;
deznădăjduit
. [Var.: (pop.)
pustíe
s.f.] – Din bg.
pustinja.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pustiu
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK