prisnél (prisnéle),
s.n. –
1. Vîrful
fusului. –
2. Partea interioară a
fusului morii, care transmite
pietrei de
moară mișcarea roții hidraulice. –
3. Sfîrlează, titirez. –
4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). –
5. Persoană isteață,
ageră. – Var.
prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl.
prăslen. Sl., cf. slov.
preslen, sb.
pṝsljen, ceh.
prslen din sl.
pręsti „a
toarce” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag.
pereszlén. Legătura cu bg.
părsten „
inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu
prîslea (var.
prîsnea, pîrslea), s.m. (cel mai
mic dintre
fii sau dintre
frați), care trebuie să exprime
ideea de „
copil isteț” și pe care Cihac, II, 317,
îl lega de
a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl.
pristŭ „
deget”.