inél (inéle),
s.n. –
1. Cerc mic de metal care se
poartă ca
podoabă pe
deget. –
2. Cerc mic. –
3. Zuluf, cîrlionț. – Mr.
nel, ninel, megl.
ninel, istr.
arel. Lat.
anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452;
DAR), cf. it.
anello, prov., cat.
anel, fr.
anneau, sp.
anillo, port.
elo. Rezultatul lui
e, care
ar fi trebuit să se diftongheze și să
treacă la
ie, a
fost explicat prin influența lui
n anterior (Rosetti,
Mélanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai
mari șanse de probabilitate, prin analogia cu
formele atone (Lombard,
Studia neophil., II, 59). – Der.
ineluș, s.n. (inel;
joc de
copii);
inelar, s.n. (
degetul pe care se pune
inelul), cu suf.
agente -ar (după REW 451, din lat.
anĕllārius).