pripón (pripoáne),
s.n. –
1. Odgon,
funie cu care se
leagă un
animal la un
țăruș. –
2. Stîlp,
țăruș care servește la
legat. –
3. Cîrmac, undiță, paragat. Sl.
prĕponŭ „obstacol” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl.
pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich,
Lexicon, 677), bg., sb., cr.
pripon. – Der.
priponi, vb. (a
lega un
animal la un
țăruș, mai
ales un
cal sau o
capră; Arg., a încătușa);
priponeală, s.f. (acțiunea de a
lega).