s.f. – 1.Vechearmă de aruncatbolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3.Ceatlăuprins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a treicai. – 4.Căpăstru, frînghie cu care se dreseazăcaii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prășcău (var. prașcău), s.m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, s.m. (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, s.m. (cal lăturaș); împrăștia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK