práștie (prắștii),
s.f. –
1. Veche armă de
aruncat bolovani. –
2. Distanță străbătută de o
piatră aruncată cu praștia. –
3. Ceatlău prins la capătul
osiei pentru a
permite înhămarea a
trei cai. –
4. Căpăstru, frînghie cu care se
dresează caii la manej. – Mr.
praoște, megl.
praști. Sl.
prašta (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg.
praštka, cr., slov.,
prača,
rus.
prăstĭ. – Der.
prășcău (var.
prașcău), s.m. (Mold., Trans.,
haimana,
pierde-
vară);
prăștiaș, s.m. (luptător cu praștia,
cal lăturaș);
prăștier, s.m. (
cal lăturaș);
împrăștia, vb. (a
răspândi, a
risipi, a dispersa).