căpắstru (căpéstre),
s.n. –
1. Porțiune de harnașament care se pune pe
capul calului. –
2. Șuvoi de
apă de la titirezul
coșului de
moară. – Mr.
căpestru, căprestu, megl., istr.
căpestru. Lat.
capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631;
DAR), cf.
alb.
kapistrë, it.
capestro, prov., cat.
cabestre, fr.
chevêtre, sp.
cabestro,
port.
cabresto. – Der.
căpăstra (var.
încăpăstra), vb. (a
duce de căpăstru, a
conduce;a
înconjura ogorul cu o
brazdă care
indică limitele acestuia; a
înconjura un
chenar cu un tiv de siguranță), care
poate reprezenta lat.
capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630);
căpăstrui, vb. (a
duce de căpăstru);
căpestreală, s.f. (însăilare
dublă în
jurul unui petic). Din
rom. provine rut.
kapestra (Candrea,
Elemente, 404; Berneker 485).