pleávă
s.f. –
1. Rămășițe de
spice sau de
păstăi, tărîțe. –
2. Drojdie, sediment. – Megl.
pleavă. Sl. (bg.)
plĕva „
paie” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag.
polyva, sb.
pleva, și
plivi. – Der.
plevaiță (var.
pleviță), s.f. (
Plantă, Xeranthemum annuum);
plevniță, s.f. (
magazie de pleavă), din sl.
plĕvĭnica;
plevos, adj. (tărîțos);
plevușcă, s.f. (
pește, Leucaspius delineatus; alevin;
pești mici;
gloată, plebe);
pleviță, s.f. (plevușcă), în Munt., prin
schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb.
pijavica „lipitoare”);
plimnicer(iu), s.n. (Trans., șopron), probabil în
loc de *
plevnicer, cf.
pleșnicar.