ocól (ocóluri),
s.n. –
1. Circuit, contur, circumferință. –
2. Loc îngrădit,
țarc de
vite. –
3. Înconjur, întorsătură. –
4. Strîngere în
turmă a
vitelor. –
5. Deviație, digresiune. –
6. District judiciar. –
7. Tribunal pentru
prima instanță. Sl.
okolu „
cerc”, din
kola „
roată”, cf.
colb, colac (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg.
okol, mag.
akol. – Der.
ocoli, vb. (a da
ocol, a
înconjura; a se
abate; a se
suci; a împrejmui; a evita); din sl.
okoliti, ukoliti;
ocolaș, s.m. (înv.,
șef administrativ al unui district judiciar);
ocoliș, s.n. (deviere,
abatere), cf. sb., cr.
okoliš „
cerc”;
ocolitor, adj. (care se
abate de la ceva);
ocolitură, s.f. (deviație);
ocolnică, s.f. (înv., hotărnicie);
ocoleală, s.f. (deviere).