neáoș (neáoșe),
adj. –
1. Indigen, aborigen. –
2. Pur,
autentic. Origine necunoscută. Der. din
aoș ‹
avus (Weigand,
Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl.
naši „al
nostru”, care
merge tot
așa de
puțin. Sugestia lui Scriban, care
pornește de la
nea „
zăpadă” (sensul inițial „
curat ca
zăpada”) este interesantă,
fără a fi convingătoare.