neá
s.f. –
Zăpadă. – Var.
neauă. Mr.
neao, megl.
nęuă, istr.
nęwu. Lat.
nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun,
Orbis, II, 347-51), cf. vegl.
nai, it.,
port.
neve, prov., cat.
neu, v. fr.
noif, sp.
nieve. – Der.
îneua, vb. (a se
umple cu
zăpadă);
neios, s.m. (
decembrie), din lat.
nĭνōsus (
Pascu,
Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp.
port.
nevoso.