múlge (múlg, múls),
vb. –
1. A
stoarce laptele din
uger. –
2. A
tapa de
bani. – Mr.
mulgu, mulșu, muldzire, megl.
mulg, mulziri. Lat.
mŭlgĕre,
forma populară în
loc de
mŭngĕre (Densusianu,
Hlr., I, 147; Pușcariu 1112; Candrea-Dens., 1164; REW 5729), cf. it.
mungere, v. fr.
moudre, prov.
molzer, cat.
muñyir, astur.
muñir,
gal.
moger, port.
mungir. – Cf.
smulge. Der.
mulgare, s.f. (
oaie cu
lapte);
mulzare, s.f. (
oaie cu
lapte), prin încrucișare cu
mînzare;
mulgaș, s.m. (mulgător);
mulgătoare, s.f. (
oaie sau
vacă cu
lapte);
mulgător, s.m. (cel care mulge);
mulgecapre, s.f. (lipitoare, Caprimulgus
europaeus);
muls, s.n. (
mulgere);
mulsoare, s.f. (acțiunea de a mulge), cu suf. -
oare, cf.
unsoare;
mulsură, s.f. (
muls), cu suf. -
ură, cf.
strînsură (după Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1166 și REW 5737,
direct din lat.
mŭlsūra, cf. Rosetti, II, 159).