láviță (lávițe),
s.f. –
Pat de scînduri, culcuș. – Var.
laiță. Sl. (bg.)
lavica (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62;
DAR), cf., sb.
lavic,
ceh.
lavice,
pol.
ławica, țig.
lavica. – Var., din bg.
lajca (Scriban). – Der.
la(v)icer, s.n. (
covor mic pentru mobilă sau
bănci).